Recent Replies

Recent Topics

Vizitatori

012783
Users Today : 36
Users Yesterday : 68
This Month : 1030
This Year : 12783
Frustrari

Pericolul care pandeste dupa colt

O alta intamplare trista din frumoasa noastra Delta petrecuta in iunie 2018. Navigam cu barcuta mea cu 4 caluti pe bratul Sfantu Gheorghe din directia Balteni spre Sfantu si aveam ca punct de oprire si iesirea canalului Erenciuc in bratul Dunarii. M-am apropiat deci de locul cu pricina si dupa ce am studiat un pic curentii apei si ai vantului am hotarat sa ma leg de vegetatia din malul stang al canalului.
Am oprit motorul si am legat barca acolo cand am auzit o dihanie de motor al unei salupe care venea de pe canal. Am tot sperat sa reduca la iesirea din canal fiindca vizibilitatea e destul de scazuta acolo, dar degeaba. Salupa a iesit in viteza iar in clipa in care conducatorul ei m-a vazut a redus brusc. Logic ca a creat un val mare care mi-a bagat in barca vreo cateva galeti cu apa buna. Eram pregatit deja sa o scot si ma uitam la ei injurand incet dar suficient cat sa mi se citeasca pe buze. Surpriza, era o salupa a Autoritatii Navale Romane cu cativa oameni la bord, 5-6. Au dat sa plece in tacere dar probabil ca si-au dat seama cine sunt ei si s-au intors. S-au apropiat de mine si conducatorul ambarcatiunii mi-a spus pe un ton politicos ca daca am sa mai stau acolo, dupa acel colt, ascuns, o sa tot am parte de asemenea momente. Banuiesc ca defapt intorsese sa vada daca avem vestele pe noi sau sa ne verifice ceva acte dar aveam si veste si motor si barca ce nu necesitau permis. Am vrut sa tac dar mi-a fost imposibil. I-am raspuns ca nu asa se conduce pe canalul Erenciuc si ca ar trebui sa stie care e viteza cu care se circula pe acolo. M-am oferit sa le dau lista cu aceste viteze maxime dar au lasat toti capetele in jos si au plecat. Nu e prima data cand ma confrunt cu astfel de situatii si atitudini. Deci in mintea unora daca ai un motor mic sau deloc, caiac/canoe trebuie sa te teleportezi cumva din calea lor. Eu cand am auzit motorul si i-am apreciat viteza logic ca am cautat sa ma dau intr-o parte din calea lui dar unde si cat de repede poti fugi cu 4 cai sau cu un caiac de un nebun care merge pe un canal precum Erenciucul cu 30-40 la ora? Nu a fost singurul incident al partidei, la doua zile distanta un alt nebun gonea tot asa cu vreo 40 la ora pe canalul scurtatura ce da din Sontea inspre Olguta. Eram acolo doua barci si nebunul a slalomat printre noi si aproape sa rastoarne barca de langa mine care era cu 2 turisti si un copil si pescuiau la biban. Trist! Mai trist mi s-a parut ca o salupa inscriptionata, a unei institutii care are indatoriri in privinta modului in care se navigheaza si a sigurantei navigatiei sa te puna defapt in pericol. As fi fost multumit daca atunci cand s-au intors si-ar fi cerut scuze de deranj si s-ar fi oferit sa ma ajute. Si asa nu am vrut sa le fac un rau postandu-le poza in care sa li se vada fetisoarele si numarul de inmatriculare. Sper doar sa fi invatat si ei ceva din patania asta si sa incerce sa fie un exemplu de “asa da” si nu unul de “asa nu” mai ales atunci cand porti uniforma unei institutii ce se vrea respectata.

PS. Domnilor conducatori de orice fel de vehicule, atunci cand iesiti de pe o cale secundara intr-una principala si mai ales cand nu aveti vizibilitate incercati sa reduceti viteza pana la limita evitarii oricarui pericol, e o lege scrisa dar si una de bun simt si care tine de siguranta noastra a tuturor

Aniversari

Cinci ani de musca.ro

La multi ani musca.ro!

Cinci ani cu bune si rele in care eu personal am incercat sa ofer celor interesati din experienta mea de pescuit si de viata. Unele cred ca mi-au iesit, altele mai putin sau deloc. 

Am reusit anul asta sa trec in revista toate articolele adunate aici in acesti 5 ani si nu mi-a fost deloc usor fiindca sunt foarte multe. Am sters multe lucruri interesante si imagini adunate de prin diverse locuri pentru a nu mai ajunge la divergente cu proprietarii lor. In definitiv nu am de ce promova pe nimeni si nu am de ce face reclama nimanui. Pagina asta este una non-comerciala, fara reclame, fara un profit material. 

Imi propun in continuare sa mentin ritmul scrierilor originale, a istorisirilor traite si auzite personal si a imaginilor sau filmarilor mele. Sunt foarte multe si multe consider eu care contin invataminte pentru pescari.

Imi propun sa mentin macar procentul bun de prieteni castigati datorita acestei pagini si sa il scad pe cel al nemultumitilor. Acestora din urma le cer iertare pentru vorbele sau faptele cu care i-am afectat. 

Luate acum la citit unele articole din anii trecuti par depasite sau irelevante dar ele au reprezentat niste emotii si ganduri scrise la vremea respectiva si care atunci au fost importante cel putin pentru mine. 

Cred ca e important sa stii despre cei de langa tine cum si ce gandesc, onest si fara perversitate, pe cine te poti baza si pe cine nu, in ce tabara sunt. Pescuitul este doar o pasiune pe care multi o impartim dar care nu se poate disocia de viata de zi cu zi. Vrem sau nu, tot ceea ce ne inconjoara ne influenteaza viata deci inainte de a fi pescari sau colegi trebuie sa fim oameni.

Le multumesc tuturor celor care ne-au citit sau au scris aici de-a lungul celor 5 ani.

La multi ani inca odata musca.ro si viata lunga!

Povesti pescaresti

Pescuitul - frumusete si pericol

In primavara lui 2016 in Delta am avut ghinionul sa fiu ranit int-una din durele batalii avute cu avatii. Plouase si ploua, eram plini de noroi si alergam dupa anumite pozitii din care sa ii pacalim pe avati mai usor. Desi credeam eu ca imi luasem toate masurile de precautie, ma inselasem si un bustean pe care stateam suspendat deasupra apei a cedat. La o miscare mai brusca a cedat o parte a lui de care ma sprijineam, m-am rasucit incercand sa nu cad in apa dar totusi mi-a alunecat un picior si am cazut pe mal. Purtam bocancii cu sireturile desfacute si capsele unuia s-au agatat de siretul celuilalt imobilizandu-mi astfel picioarele. M-am lovit destul de bine, la spate, cap si piciorul drept. Dupa cateva secunde de panica si visare am reusit cu Iulica sa ma adun si sa evaluez rapid pagubele. Piciorul era cel mai rau. Il puteam misca pe el si degetele dar nu mai avea putere sa ma sustina. M-am pipait si mi-am pus primul diagnostic: intindere, luxatie, entorsa sau maxim vreo fisura marunta. Am luat un calmant si am vazut ca incepuse sa se umfle intr-un ritm accelerat. Nu stiam ce avea sa urmeze fiindca nu am mai avut niciodata astfel de probleme. Am decis amandoi, mai mult el, ca ar fi bine sa mergem pana se intuneca in sat ( Mila 23 ) la o farmacie despre care auzisem de la un localnic ca ar exista si am plecat in graba gandind sa iau un gel antiinflamator si ceva calmante.

La Mila am acostat undeva si am ramas la barca iar Iulica a plecat dupa medicamente. Farmacia nu exista si cineva l-a indrumat acasa la o tanti care avea acolo, in Mila, un soi de cabinet, cochet, cu dotari adunate din donatii de pe la ceva turisti nemti si cu medicamente cumparate cu bani de la localnici. Doamna a fost foarte draguta si saritoare si a venit imediat cu Iulica la barca si m-au transportat la acel dispensar care este situat imediat in vecinatatea magazinelor. M-a controlat la picior si m-a linistit spunandu-mi ca e doar o entorsa mai urata. In rest nu ma durea nimic, deocamdata, fiindca mai apoi am mai simtit eu si pe la maini, spate sau cap ceva dureri dar nimic serios. Mi-a oferit un gel ( avea pe el pretul de 15 lei, aviz nesimtitilor din Bucuresti care iti cer pe ceva similar peste 50 lei! ), mi-a masat zona inflamata si mi-a oferit si ceva calmante. Ne-a rugat sa ii platim doar pentru gel si pastile adica vreo 25 lei. M-a intrebat de origini si mi-a fost rusine sa ii spun ca sunt bucurestean… Ne-a lasat numarul de telefon pentru cazul in care piciorul nu ar fi evoluat spre bine si am fi avut nevoie de ajutor. Pare un gest mic dar pe care noi majoritatea oamenilor nu mai stim sa il facem.

Povestea a avut totusi un final fericit, am topait intr-un picior, agatat de gatul partenerului care a preluat si toate sarcinile mele pentru restul zilelor de expeditie, am strans tare din dinti, am pescuit, si am continuat calatoria dar am tras si ceva invataminte.

De acum voi fi mult mai atent, atat pentru integritatea mea dar si pentru binele colegilor fiindca neatentia sau prostia unuia poate costa intreaga echipa.

Si voi sa faceti la fel!