Recent Replies

Recent Topics

Povesti pescaresti

Pescuitul - frumusete si pericol

In primavara lui 2016 in Delta am avut ghinionul sa fiu ranit int-una din durele batalii avute cu avatii. Plouase si ploua, eram plini de noroi si alergam dupa anumite pozitii din care sa ii pacalim pe avati mai usor. Desi credeam eu ca imi luasem toate masurile de precautie, ma inselasem si un bustean pe care stateam suspendat deasupra apei a cedat. La o miscare mai brusca a cedat o parte a lui de care ma sprijineam, m-am rasucit incercand sa nu cad in apa dar totusi mi-a alunecat un picior si am cazut pe mal. Purtam bocancii cu sireturile desfacute si capsele unuia s-au agatat de siretul celuilalt imobilizandu-mi astfel picioarele. M-am lovit destul de bine, la spate, cap si piciorul drept. Dupa cateva secunde de panica si visare am reusit cu Iulica sa ma adun si sa evaluez rapid pagubele. Piciorul era cel mai rau. Il puteam misca pe el si degetele dar nu mai avea putere sa ma sustina. M-am pipait si mi-am pus primul diagnostic: intindere, luxatie, entorsa sau maxim vreo fisura marunta. Am luat un calmant si am vazut ca incepuse sa se umfle intr-un ritm accelerat. Nu stiam ce avea sa urmeze fiindca nu am mai avut niciodata astfel de probleme. Am decis amandoi, mai mult el, ca ar fi bine sa mergem pana se intuneca in sat ( Mila 23 ) la o farmacie despre care auzisem de la un localnic ca ar exista si am plecat in graba gandind sa iau un gel antiinflamator si ceva calmante.

La Mila am acostat undeva si am ramas la barca iar Iulica a plecat dupa medicamente. Farmacia nu exista si cineva l-a indrumat acasa la o tanti care avea acolo, in Mila, un soi de cabinet, cochet, cu dotari adunate din donatii de pe la ceva turisti nemti si cu medicamente cumparate cu bani de la localnici. Doamna a fost foarte draguta si saritoare si a venit imediat cu Iulica la barca si m-au transportat la acel dispensar care este situat imediat in vecinatatea magazinelor. M-a controlat la picior si m-a linistit spunandu-mi ca e doar o entorsa mai urata. In rest nu ma durea nimic, deocamdata, fiindca mai apoi am mai simtit eu si pe la maini, spate sau cap ceva dureri dar nimic serios. Mi-a oferit un gel ( avea pe el pretul de 15 lei, aviz nesimtitilor din Bucuresti care iti cer pe ceva similar peste 50 lei! ), mi-a masat zona inflamata si mi-a oferit si ceva calmante. Ne-a rugat sa ii platim doar pentru gel si pastile adica vreo 25 lei. M-a intrebat de origini si mi-a fost rusine sa ii spun ca sunt bucurestean… Ne-a lasat numarul de telefon pentru cazul in care piciorul nu ar fi evoluat spre bine si am fi avut nevoie de ajutor. Pare un gest mic dar pe care noi majoritatea oamenilor nu mai stim sa il facem.

Povestea a avut totusi un final fericit, am topait intr-un picior, agatat de gatul partenerului care a preluat si toate sarcinile mele pentru restul zilelor de expeditie, am strans tare din dinti, am pescuit, si am continuat calatoria dar am tras si ceva invataminte.

De acum voi fi mult mai atent, atat pentru integritatea mea dar si pentru binele colegilor fiindca neatentia sau prostia unuia poate costa intreaga echipa.

Si voi sa faceti la fel!