Recent Replies

Recent Topics

Scandaluri, accidente, situatii delicate, solutii

Acasă Forumuri Social, politic si administrativ Scandaluri, accidente, situatii delicate, solutii

Acest subiect conține 33 de răspunsuri are 5 voci și a fost actualizat ultima dată de Catalin Catalin acum 6 zile, 11 ore.

Vizualizare 12 articole - 1 la 12 (din 34 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #1614

    Anonim

    Acum cateva zile am sunat un prieten din Suedia pe telefonul fix si spre surprinderea mea dupa vreo 17 minute mi se inchide convorbirea, am apelat la cost control si constat ca cei trei euro credit care ii aveam disparusera asa ca imi verifific si extraoptiunea pe care o alesesem si constat ca nu era cu minute internationale, pana aici totul ok pentru ca era greseala mea. La cateva zile a trebuit sa sun la la informatii cu alta problema si dupa ce am rezolvato am spus si de patania cu sunatul international. Ce credeti ca a iesit? Mi-au dat creditul inapoi plus 50 minute internationale pe mobil plus 50 minute internationale pe fix plus 100 minute nationale si 150 mega internet. Dupa incheerea convorbirii ma uitam pe telefon si nu imi venea a crede stiind ce am patit cu alt telefon dar la Cosmote in care am platit factura si nu mi-au luato in considerare sau un prieten tot la Cosmote de ii m-ai lua cate un euro si nu il m-ai dadea inapoi. Orange nu am avut asa ca nu pot spune nimic . In principiu sunt foarte multumit de Vodafone am abonament de ani de zile dar si cartela prepay pe care mi sa intamplat minunea.

    #1616
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Probabil e spiritul Craciunului. Sau ala cu care ai vorbit se lovise de curand la cap. Asta e mult mai plauzibila. Continuarea logica ar fi sa te caute ca le datorezi vreo 20 euro… 😀

    #1617

    Anonim

    Culmea sti care este? Au zis ca daca m-ai am probleme de genul asta sa s-au altele sa apelez cu incredere, ca si ei sunt oameni si se pot rezolva mai mult s-au m-ai putin. As vrea sa spun ca am avut destule probleme, chiar una destul de grava cu internetu in care am fost pus pe drumuri degeaba, dar mi-au facut cadou 150 minute nationale pe cartela mea de Vodafone, stiu ca nu pare mult in comparatie cu cat am pierdut eu dar au stiut sa imi ,,scoata ochii” cu ceva nu ca la Cosmote de au zis ca pe ai nu ii intereseaza si atat. Pe aceasta cale tin sa multumesc echipei Vodafone

    #1619
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Povestea asta mai, mai ca bate pe Singur acasa 2. Te cred ca esti fericit dar hai sa nu exageram prea mult ca noi romanii avem obiceiul asta.

    #1620

    Anonim

    Bogdan are Vodafone, sa ne spuna si el ce impresie are. Asta este valabil si pentru alti utilizatori.

    #1621
    bogdan
    bogdan
    Keymaster

    Eu nu-mi amintesc sa fi avut probleme cu ei, dar nici n-am primit nimic gratis.

    #1622
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Mai coleg, eu sun abonat si utilizator ROMANIA, si de cand ma stiu tara asta doar mi-a luat, nu mi-a dat nimic iar daca ar fi sa imi dea ceva gratis as refuza. Stii de ce? Pentru ca sigur imi va lua de zeci de ori mai mult.

    #10547
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Scandaluri peste scandaluri!

    Toata planeta este o suparare, iar romanii sunt primii!

    Prietenul si colegul nostru de pescuit si forum s-a suparat pe noi si si-a luat concediu din pricina unui subiect care nu avea ce cauta aici pe o pagina dedicata pescarilor. Mai jos am pus doua imagini care nu ii dau dreptate fiindca face pe grupul de pescuit pe care il conduce exact ceea ce ne reproseaza noua. Va dorim concediu placut si intoarcere grabnica pe forum!

    Planeta a luat foc din pricina nemtilor care au masluit niste cifre,

    In primul rand nu ii inteleg pe americani care sunt pe locurile 1-2 la capitolul poluarea planetei, care au niste turisme in circulatie cu motoare de camioane, antice si vai mama lor si care s-au ofuscat ca VW are emisiile mai mari cu cateva miligrame decat ar scrie in cartea tehnica. Pe bune?

    VW este si va fi cea mai de succes masina a tuturor timpurilor, ravnita de copii, tineri sau batrani! Nu cred ca exista pamantean care si-a dorit sau si-a luat un VW citind ce emisii are. S-au uitat la pret, confort, calitate, CONSUM… Cand vreodata americanii sau oricine altcineva vor putea depasi aceste repere care pentru nemti inseamna religie?

    Sincer, cred ca din toata tevatura asta VW va dovedi forta.

    #10577
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Joi seara, în jurul orei 19.30, o  ambarcaţiune de agrement ce naviga de la Chilia Veche spre Tulcea, cu şase persoane la bord, respectiv cinci bărbaţi din Deva şi conducătorul bărcii, a colizionat cu o barjă acostată la malul drept, cu prova la mal şi cu pupa în larg fără a fi semnalizată. În urma impactului petrecut pe Canalul 36, în apropiere de Tulcea, ambarcaţiunea a fost spartă în zona etravei, deasupra liniei de plutire. La faţa locului a fost trimisă o şalupă a Serviciului de Ambulanţă Tulcea, cu dr. Nicolae Sicinschi Radu, care a preluat patru din cei şase ocupanţi ai ambarcaţiunii, trei dintre ei cu răni uşoare. Unul dintre pasageri a necesitat internarea la Spitalul Judeţean din Tulcea având o coastă fracturată. Conducătorul ambarcaţiunii a fost testat cu etilotestul şi rezultatul a fost pozitiv.

     

    Accident naval pe Canalul 36, cu patru r?ni?i!

    #11538

    Iulian
    Participant

    Tragica poveste a navei de pasageri Mogosoaia.
    Pe 10 septembrie se împlinesc 25 de ani de la cea mai mare catastrofă navală românească: scufundarea navei Mogoşoaia la Cotu Pisicii, în Tulcea. Aproximativ 200 de persoane au murit înecate. Teodor Neagu, unul dintre puţinii supravieţuitori, îşi aminteşte teribilul accident. Nava Mogoşoaia, construită în anul 1975, făcea curse regulate între Galaţi şi Grindu, o localitate din judeţul Tulcea aflată pe Cotu Pisicii. În dimineaţa zilei de 10 septembrie 1989, pe o ceaţă cumplită, pasagerul a fost lovit de împingătorul bulgăresc „Petar Karamincev“ şi apoi s-a scufundat. Teodor Neagu (57 de ani) este unul dintre supravieţuitorii tragediei. Era duminică dimineaţa şi el voia să ajungă la părinţii săi, din Grindu. La acea vreme, tânărul lucra ca electrician la Avicola Galaţi. Iniţial, urma să-l însoţească în plimbare şi familia, soţia şi cei doi copii, dar pentru că era ceaţă i-a lăsat pe cei doi băieţi, Ionuţ şi Claudiu, care erau mici, să doarmă până mai târziu, şi a plecat singur la drum. „Mare noroc au avut. Puteau să moară cu toţii atunci“, povesteşte bărbatul. Vasul a plecat la ora 8.10 minute, pe ceaţă. Mogoşoaia era plină de călători. Cei mai mulţi dintre pasageri mergeau la ţară, la rude, alţii veneau de la serviciu şi se îndreptau casele lor. În vapor se găseau şi mai multe familii care se întorceau de la o nuntă. Vaporul a pornit către Grindu, mergând la vale. Se aflau în dreptul bazinului nou. Teodor Neagu stătea în hol şi, după câteva minute, a auzit sirena de pe Mogoşoaia. „Mi-am dat seama că ceva nu este în ordine, pentru că nu avea de ce să sune sirena. Am ieşit pe punte. Atunci am observat cum vine spre noi un împingător. Mi-am dat seama că ne vom ciocni şi am sărit pe barja lor. Lângă mine mai era un consătean, Maricel Tulceanu. Aşa ne-am salvat. Vreau să vă spun că nici măcar nu m-am udat“, povesteşte el.
    Cu ochii plini de groază, bărbatul a văzut cum nava plină de oameni dispare în doar câteva minute. „Cred că s-a scufundat în trei minute. Oamenii de pe ea nici nu şi-au dat seama ce li se întâmplă. La scurt timp s-au înecat cu toţii“, îşi aminteşte el cu groază. Bărbatul are şi o teorie privind motivul pentru care s-a petrecut accidentul. În 1989, portul era plin de nave. Din amonte, de pe malul stâng al Dunării, din spatele unui cargou care staţiona, a ieşit barja bulgărească şi a pornit la drum. Din cauza ceţii, vizibilitatea era redusă. „Noi mergeam cu sonorul acustic pornit“, spune bărbatul, deci ar fi putut ca cei de pe barjă să îi audă, dar din cauza ceţii nu i-au văzut. Nu aveau viteză mare, a apreciat el, doar de 6 – 7 kilometri pe oră. Mogoşoaia a intrat pe prova barjei şi a fost lovită în zona unde se aflau pasagerii la clasa I. Imediat, s-a răsturnat pe catarg şi s-a scufundat. La faţa locului a ajuns o şalupă care a luat supravieţuitorii şi i-a dus la mal. A mers acasă la părinţii săi, care şi-au îmbrăţişat fiul de parcă îl văzuseră prima dată. Printre lacrimi, mama l-a întrebat unde este sora lui, Maria, care avea 44 de ani. „«Era şi ea pe vas, trebuia să vină şi ea acasă», mi-au spus părinţii. Atunci am aflat că şi sora mea se afla pe Mogoşoaia şi că a murit alături de ceilalţi oameni“, povesteşte Teodor Neagu.
    Autorităţile au început apoi să caute cadavrele. Circulaţia a fost oprită noaptea pe fluviu, pentru a nu agăţa vreun corp neînsufleţit şi a-l duce la mare distanţă. Concomitent, au început anchetele. „Voiau să ştie câţi oameni au fost la bord şi ne întrebau «Cine era lângă tine?», «Pe cine cunoşteai dintre pasageri?». La amiază, tot satul era pe marginea Dunării“, îşi aminteşte el. După ce s-a ridicat ceaţa, au început să apară primele cadavre. „Erau femei, bărbaţi, copii. Cred că au murit atunci cam 20 de copii“, spune Teodor. Dunărea devenise fluviul morţii. Treceau zilele şi multe cadavre erau de negăsit. Unele au început să apară după ce s-a început scoaterea epavei din apă. „Era un curent foarte mare acolo şi nu puteau să coboare scafandrii. Apoi au adus două cuşti metalice de la un şantier şi aşa coborau la epavă. Cum încercau să ridice epava, cum mai ieşeau cadavre prinse în Mogoşoaia. În cele din urmă, au venit două remorchere“, îşi aminteşte supravieţuitorul. Doar după câteva zile, epava a fost dusă la mal. Cum era găsit câte un mort, imediat era dus cu maşina şi cu bacul
    În satul Grindu (sau Pisica, după cum îi mai spun sătenii), nu există familie care să nu fi avut cel puţin o victimă rudă apropiată pierdută în catastrofă. Unii oameni nu îşi mai recunoşteau morţii, deoarece aceştia intraseră în descompunere. În port, imaginile erau cutremurătoare: sute de cruci şi sicrie îngrămădite de-a valma, şiruri de oameni îndoliaţi care aşteptau sosirea unui alt transport de cadavre. Cadavrele erau puse în corturi: pentru adulţi şi pentru copii. Oamenii din sat trebuiau să fie atenţi la ce vorbeau şi nu puteau să-şi strige durerea în gura mare. Cei care îşi pierduseră rudele strigau să vină personal Nicolae Ceauşescu să vadă tragedia. „Nu prea puteai să vorbeşti multe lucruri pe stradă în acea vreme. Era în vremea lui Ceauşescu. Printre noi se plimbau cei cu «ochi albaştri». Nu ajutau cu nimic, numai se plimbau pe străzi şi urmăreau orice mişcare“, îşi aminteşte Teodor Neagu. Lumea a vorbit mult timp pe seama tragediei. Nu se întâlneau doi oameni fără a fi adusă în discuţie şi tragedia de pe Mogoşoaia. „Mult timp după aceea am fost martorul unor astfel de discuţii şi mulţi povesteau despre ceea ce se întâmplase de parcă fuseseră la faţa locului“, spune supravieţuitorul. „Unii spuneau că, în momentul în care vasul s-a scufundat, se auzeau ţipetele disperate ale celor care îşi vedeau sfârşitul aproape, alţii că auzeau şi noaptea ţipete de la locul tragediei, dar sunt doar poveşti“, mai spune el. Teodor Neagu adaugă că familiile care şi-au pierdut pe cineva drag în tragedie au primit câte o mică sumă de bani, 25 de lei. În fiecare an, în preajma îngrozitoarei zile, în localitatea Grindu preoţii din biserică ţin slujbe pentru cei morţi, iar rudele dau de pomană în amintirea celor care au pierit înecaţi. În cimitirul din Grindu, la baza unei cruci de lemn, pusă la mormântul a mai mulţi membri ai familiei, este un ceas de piatră cu limbile încremenite la ora fatidică: 8.20.
    Pentru că accidentul s-a petrecut în perioada comunistă, vestea a ajuns târziu la români, lucrurile păstrându-se ascunse. În presa vremii a apărut doar o ştire, în partea de jos a paginii, fără să se specifice numele navei româneşti Mogoşoaia sau vreo poză. Sub titlul „Accident naval pe Dunăre“, informaţia era următoarea: „Duminică, 10 septembrie, pe Dunăre, în condiţii de vizibilitate redusă, o navă românească de pasageri s-a ciocnit cu un remorcher ce naviga sub pavilion bulgar. Ca urmare a ciocnirii, nava românească de pasageri s-a scufundat. Din cei 169 de pasageri şi 10 membri ai echipajului, au fost salvate 18 persoane. Operaţiunile de salvare continuă. La indicaţia conducerii partidului şi statului, personal a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, s-a constituit o comisie guvernamentală pentru a cerceta la faţa locului cauzele producerii accidentului“
    Nu se ştie nici acum care a fost cu exactitate numărul morţilor. Mulţi urcaseră la bord fără bilet, aşa cum de altfel se mai practică şi astăzi. Pe de altă parte, la acea vreme, pentru a nu crea panică, autorităţile comuniste au vrut să micşoreze amploarea tragediei şi au dat cifre mai mici. Reprezentanţii Primăriei Grindu spun că erau 169 la bord, dintre care s-au salvat doar 18. În schimb, în cărţi care vorbesc despre tragedie este avansată cifra de 223 de morţi. Un singur lucru este cert: din echipajul vasului a scăpat doar Daniel-Laurenţiu Nenciu
    Nu era pentru prima dată când Mogoşoaia era implicată în accidente navale. Primul a avut loc la data de 27 octombrie 1982, când a intrat în coliziune cu nava sovietică „Volga“, iar al doilea, în anul 1988, în timpul unei acostări la pontonul din localitatea Grindu. Cele două accidente s-au soldat cu mari pagube materiale, dar fără victime în rândurile pasagerilor şi ale echipajelor. În voiajul de pe data de 10 septembrie 1989, echipajul pasagerului românesc era format din: Ion Postolache – comandant, Emil Ilicenco – ofiţer pilot, Gheorghe Manole – mecanic-şef, Laurenţiu Nenciu – şef de echipaj, Daniel Sava – marinar, Remus Badiu – marinar, Gigel Anghel – motorist, Eugen Lazăr – motorist, Ioniţă Hodorogea – electrician şi Dan Coadă – ajutor mecanic. Împingătorul „Petar Karamincev“, sub pavilion bulgăresc, îl avea comandant pe Gheorghi Petrov Anghelovski şi secund pe Nedelkev Petrov. Convoiul era compus din şase barje, dispuse pe două rânduri, având o lungime totală de 191 metri şi lăţimea de 37,50 m. Barjele transportau 9.800 tone minereu de fier, deplasându-se în amonte, spre portul Russe, din Bulgaria. Impactul dintre cele două s-a produs la o distanţă de 36,85 m de geamandura roşie (mila 79) şi a provocat împingerea în amonte cu 51,44 m a navei româneşti, în timp ce întregul convoi bulgăresc a fost împins înapoi cu circa 25 m, aflăm din volumul „Amintiri despre o flotă pierdută – Voiaje neterminate“, semnat de Constantin Cumpănă şi Corina Apostoleanu. „Mogoşoaia“ a primit lovitura în plin, s-a aplecat brusc, apoi a revenit pe linia de plutire, după care s-a înclinat din nou, s-a răsturnat şi s-a scufundat într-un zgomot înfiorător de fiare rupte şi contorsionate
    Nu există marinar care să nu-şi amintească de ceea ce s-a întâmplat în data de 10 septembrie 1989. Nicolae Giurgiuvanu, de 61 de ani, comandantul navei Moldova, aparţinând SC Navrom Tulcea, a efectuat curse în zonă la puţin timp după scufundarea navei Mogoşoaia. „Mergeam cu bărcile după noi pentru a aduna cadavrele pe care le găseam în Dunăre. Unii s-au mai agăţat în ancore, întrucât nu-i vedea nimeni“, povesteşte el. Bărbatul îşi aminteşte că toţi oamenii din sat voiau să se răzbune pe orice ofiţer sau om din echipaj de pe oricare navă de pasageri. „Veneau după noi cu topoarele şi atunci, de frică, debarcam pasagerii pe mal la Grindu şi noi mergeam să înnoptăm pe celălalt mal“, spune el. Comandantul crede că la mijloc a fost o greşeală de pilotaj a comandantului de pe Mogoşoaia. „Cred că din cauza ceţii a văzut prea târziu convoiul bulgăresc şi nu a mai avut cum să îl evite şi comandantul a încercat să-l ocolească. Cea mai bună variantă ar fi fost să intre direct cu prova în convoi. Şocul ar fi fost mare, şi-ar fi spart câţiva capul, dar nu ar fi fost morţi. Navele sunt mai puternice în partea din faţă şi ar fi suportat mai bine impactul. Aşa, a fost lovită la centru, răsturnată şi apoi încălecată de barjă“, precizează comandantul. Un fost marinar pe una dintre navele care a înlocuit Mogoşoaia îşi aminteşte că, vreme de câteva săptămâni, a transportat doar coşciuge şi alimente pentru pomeni. „Aveam numai oameni în negru pe navă“, spune bărbatul
    Vinovat de producerea catastrofei a fost declarat comandantul împingătorului bulgăresc, Gheorghi Petrov Anghelovski. El a fost arestat în luna septembrie 1989, a stat două luni în puşcărie, după care a fost extrădat autorităţilor bulgăreşti şi nu a mai executat nicio zi de închisoare. În anul 1993, Justiţia din România l-a condamnat în lipsă pe Gheorghi Petrov Anghelovski la 10 ani de închisoare pentru distrugere, motivând că nu a respectat regulile de navigaţie şi că manevra efectuată de acesta a provocat scufundarea navei-pasager Mogoşoaia

     

    #11559

    Iulian
    Participant

    Vaporul fantoma de pe Dunare

    “Dunare, Dunare, drum fara pulbere…”

    Putini sunt cei care cunosc istoria Dunarii, din primele clipe ale consemnarii in cronici, pe cand purta numele de donaris si era fluviul sacru al dacilor si pana la ora actuala, cand traficul este perturbat din cauza atator modificari pe curs, in amonte si cand fauna tinde catre zero, unele specii de pesti disparand de mult. Oare cati au catat <Omul de aur>, roman de exceptie al scriitorului maghiar Jokai Mor, in care eroul, satul de compromisurile pe care trebuia sa le faca pentru a se mentine in societate, se retrage pe o insula din Dunare, insula pe care o concesionase pe numele iubitei sale, pentru o perioada de 99 de ani? Si cate astfel de insule erau pe vremuri, asta nu se poate sti decat din arhivele vechi, pentru ca cele mai multe au disparut intre timp.

    Mii de ani Dunarea a mijlocat legaturile acestui pamant cu restul lumii, asigurind transportul marfurilor in amonte, catre Viena sau in aval, catre Marea Neagra si apoi catre Bizant si ulterior catre Constantinopol. Si tot aici, pe Dunare, a inflorit contrabanda. Cu alimente si arme, in timp de razboi, cu marfuri prohibite si de lux, in perioade de liniste. La ora actuala nu mai sunt multi batranii pe care sa-i asculti povestand intamplari minunate din vremuri rupte din istorie. Toti tinerii fie pleaca pe alte meleaguri fie se angajeaza in alt domeniu decat transportul si comertul fluvial.

    Miron Tinjala a iesit la pensie de pe santierul de la Orsova in urma cu aproape 17 ani. Isi poarta cei 78 de ani cu mindrie, ca si un capitan de cursa lunga pe bordul navei proprii. Iar cei care au timp si-l asculta, isi dau seama ca omul este o enciclopedie imensa a intamplarilor care au avut loc pe Dunare. Inca mai stie numele tuturor vapoarelor care aveau curse regulate intr-un timp, ba chiar si pe al capitanilor si al unora din mateloti. Acum priveste trist Dunarea care, parca asemeni lui, isi poarta povara batranetii, dar a unei batraneti necajite.

    “A intrat in ceata si nu a mai aparut”

    Incet, povestea prinde contur. Mai intii lent, apoi vorbele capata viata, capata nume, chipuri.

    “Sa fii fost prin  32-33, nu mai tiu minte exact. Oricum, era in perioada grea pentru toate tarile, deci si pentru tara noastra. Eu aveam numa ca la 7 – 8 ani si imi petreceam ziua prin port, sa mai ajut si eu. Ma trimiteau oamenii sa le cumpar de cate unele sau le vindeam apa sau limonada. Chiar si cand erau greve ma duceam, ca atunci cistigam bine si ma plateau si muncatorii si jandarmii care-i pazeau. Danu toti o duceau greu atunci. +ia bogati se plimbau cu vaporu pe Dunare. Si acu` tiu minte, era un vapor austriac, <Steaua> se numea. Trecea in sus si in jos”

    Zgomotele petrecerilor de pe vapor se auzeau pana la malul unde muncatorii cereau bani de piine pentru copii si primeau bastoane si zile de puscarie. Si in timp ce oraselele de pe malul Dunarii pareau cufundate in bezna, vaporul era luminat ca ziua.

    “Parea ca e o stea pe ape, asa de lumina aveau. Mergeam noaptea ca sa ne uitam cand trece vaporul si sa ascultam muzica, asa era de frumos”.

    Si in timp ce pe mal se murea de foame, pe vapor se auzeau clinchete de pahare cu sampanie si risete de femei fericate, fara grija zilei de maine. Apoi, intr-o noapte, pe o ceata densa, Steaua a disparut, pur si simplu.

    “A intrat in ceata si nu a mai aparut. Nimeni nu a mai auzit nimic de ea si nici nu au existat resturi care sa ateste vreun naufragiu”.

    Unii spun ca s-ar fi ciocnit cu un slep bulgaresc care facea contrabanda, altii spun ca s-a lovit de niste colti de stinca ce aparusera la suprafata din cauza secetei din acea vara. Iar altii spun ca vaporul ar fi fost scufundat de capitanul care suferise o deceptie in dragoste cu una din doamnele de pe cursa sa. Nimeni nu are curajul sa spuna ca vaporul a disparut in ceata. Cert este doar ca nu a existat nici un supravietuitor, nimeni care sa povesteasca ce s-a intamplat in realitate.

    Accident fluvial sau bucla temporara?

    Cu toate ca de atunci imprejurimile s-au schimbat foarte mult, din cand in cand, vasul austriac isi face simtita prezenta.

    “Unii spun ca l-ar fi vazut, ba chiar ca uneori le apare capitanul, Heinrich, pe dinainte, da` eu doar i-am auzit sirena si clinchetele de pahare care ma ameteau cand eram mic. Si asta s-a intamplat de mai multe ori in viata asta pacatoasa a mea. O fi vreo minune dumnezeiasca sau vreo facatura a Diavolului, eu asta nu stiu, ca eu is om cu putina carte”.

    Ce s-a intamplat cu <Steaua> ramane o enigma pentru toata lumea. Cei indrazneti spun ca vaporul a intrat intr-o alta dimensiune, poate intr-un punct de bucla temporara in care timpul sta pe loc pentru vas si pentru pasagerii preferentiali. Ca Dumnezeu a auzit blestemele celor sarmani si pumnii strinsi pe care parintii ii aratau de fiecare data cand vasul de lux trecea pe Dunare. Dar cum Dumnezeu nu isi poate distruge propria creatie, iubindu-i pe toti la fel si acordind tuturor o aceeasi sansa la mintuire, a deschis o poarta a timpului pentru cei care au sfidat legile omenesti.

    Autor: Carmina

    #11560
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Sa inteleg ca e riscant sa mai iesim pe Dunare atunci cand este ceata?

    Sau e riscant doar daca bei sampanie si ai la bord femei cu chef de viata?

Vizualizare 12 articole - 1 la 12 (din 34 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.

Comments are closed.