Reply To: Povesti pescaresti

[Catalin]

Eduard Acsente

Despre Mahmudia şi Murighiol aţi auzit cu toţii şi mulţi dintre dumneavoastră aţi vizitat aceste aşezări dobrogene pitoreşti, situate pe bătrânul braţ Sfântul Gheorghe. Numele lor vechi ne sunt însă mai puţin ştiute, cu atât mai mult, poveştile lor milenare… Să începem cu Mahmudia, locul unde pot fi admirate ruinele cetăţii Salsovia, aşezare romană care a existat între secolele I – VI d.H. Ea este menţionată pentru prima dată într-o diplomă militară de pe vremea lui Nerva (96-98) bătrân senator devenit împărat şi care l-a cooptat la domnie pe Traian. Din secolul III, la Salsovia funcţionează şi un puternic castru. Militarii cantonaţi aici (în general auxiliari) nu au putut evita distrugerile ulterioare, cele provocate de goţi în secolul IV sau de kutriguri, două veacuri mai târziu. La Mahmudia nu descoperi însă doar cetatea romană, ci şi vestigii mai vechi datând din epoca elenistică (secolele IV-III î.H) iar povestea spune că şi înaintea grecilor aici exista o puternică davă a geţilor.

Ne continuum drumul pe apele fluviului şi nu departe ajungem la Murighiol, la Halmyris sau Salmorus – Apa Sărată cum îi spunea cuceritorii romani, întrucât înainte de a se înnămoli, aici exista un Golf al Pontului Euxin. Portul Halmyris a fost trei veacuri extreme de important pentru flota romană de la Dunăre (Classis Flavia Moesica). Cetatea era şi ea una impozantă, în formă de trapez şi cu 15 turnuri de apărare şi două porţi de acces. Potrivit unei inscripţii în apropierea cetăţii se găsea şi o aşezare civilă, satul marinarilor (vicus classicorum), unde probabil se aşezaseră mulţi veterani ai flotei romane. Halmyris este de asemenea oraşul unde au fost executaţi cei mai vechi martiri creştini, Epictet şi Astion. Ca multe alte cetăţi romano-bizantine, cetatea a fost părăsită în secolul VII d.H, sub presiunea migratorilor. Poveştile şi ruinele sale au supravieţuit însă şi aşteaptă să fie descoperite…