Recent Replies

Recent Topics

Reply To: Povesti pescaresti

Home Forums Dimineata la cafeluta Povesti pescaresti Reply To: Povesti pescaresti

#7184
CatalinCatalin
Keymaster

Citeam o gluma a unui pescar, cica pestele prins de altul e intotdeauna cel mai gustos, si mi-am amintit o poveste, urata in felul ei la vremea respectiva.
Era prin anii 90-92 cand aflasem de la niste buzoieni despre un loc bun de pescuit undeva intre Murighiol si Mahmudia pe niste canale paralele, defapt locul gras era pe digul dintre canale. Zis si facut, am pornit intr-acolo cu un prieten si cu consoartele, cu o masina de imprumut, corturi, luasem un vin, o sampanie, sa facem un peste si sa bem. Cand am ajuns acolo canalul era plin ochi de pescari, nu stiu cum se anuntau buzoienii astia si atunci ca doar telefonia mobila nu aparuse, in fine, abia am gasit un singur loc, exact in capatul din stanga al traseului marcat in imagine, capat de canal, iarba ca la balamuc si niciun loc din care sa poti da din pricina stufului. Eram fericiti, mai ales ca pe portiunea aia de dig dintre canale si pana in capat la noi, erau numai mese pline cu crapalai uriasi pe care femeile ii curatau de zor. Noi nu eram crapari, eram carasari, aveam cateva stufuri si rame de gunoi, atat. Eu mi-am facut un loc printre stuf si m-am suit pe o buturuga din apa, unde am stat toata ziua. Era full de tantari, mi-am facut vant cu o creanga toata ziua fiindca nu foloseam nimic impotriva lor, era, pe sistem BIO. Ziua a fost una superba, am prins carasoi de nu mai aveam ce face cu ei, mari si frumosi dar seara cand sa facem gratarul, nesimtitul brusc s-a sucit ca el nu mai mananca. Am tot insistat eu dar el nimic, pana mi-am dat seama ca nu vroia sa cotizeze cu peste pentru masa, adica 4-6 pesti, cat puteau manca doi oameni. Daca am vazut asa i-am zis ca pun eu de la mine si pentru el dar ca sa nu pice de fraieri cum au si picat dealtfel, dar au preferat sa manance biscuiti… Nu am sa uit niciodata asta… Eu am facut gratar si am mancat si am baut singur iar el a ajuns acasa cu 1 kilogram de peste mai mult, ca sa se laude la prietenii lui cu cat a prins el. Si la cate mi-a mai facut, am reusit sa il mai numesc prieten inca vreo 20 ani.
Ca un epilog la povestea asta, am cautat locul peste cativa ani si cand am ajuns acolo era o tablita cu proprietate privata, a venit un bastinas si m-am luat de el, ca de unde ai ba tu Delta privata si ca eu pescuiesc aici. Mi-a zis ca daca insist sa dau, asta e, dar peste nu mai gasesc gram, si a avut dreptate, nici macar un ghibort! Era inceputul sfarsitului unei Delte primitoare si frumoase, o Delta a tuturor.

Comments are closed.