Un gest frumos si esential pentru orice grup de pescari. Desigur asta nu se poate intampla oriunde. E posibil doar dincolo de Carpati, acolo unde oamenii au fost dintotdeauna mai aproape de civilizatie, cu trupul dar si cu sufletul.
E inca o dovada ca doar prin asociere si prin grija noastra a fiecaruia vom putea misca ceva in pescuit.
Ieri am reusit sa vorbesc cu Cristina, la telefon desigur. Si desigur ca tot ea a sunat…
In principiu e bine si se tine tot de pescuit doar ca trece la un alt nivel. Isi cumpara barca su motor si sonar cu care va ataca somnii pe dunare si Siret.
Se lauda ca au prins crapi in iarna asta dar locurile nu i le putem divulga ca si asa sunt putine si mai mereu ocupate.
