Povesti pescaresti

Home Forums Dimineata la cafeluta Povesti pescaresti

Viewing 12 posts - 49 through 60 (of 80 total)
  • Author
    Posts
  • #7657
    bogdanbogdan
    Keymaster

    Harnici astia de la MPR!

    #8142
    CatalinCatalin
    Keymaster

    Ia cititi discutia dintre pescari despre prietenul vostru Gabi. Sunt haiosi, nu?

    #8556
    CatalinCatalin
    Keymaster

    Am facut zilele trecute un popas la cherhanaua Rosulet. E o placere sa ii asculti pe oamenii care lucreaza acolo, au multe povesti pe care le vor lua cu ei daca noi nu vom sti sa ii ascultam si sa le transmitem mai departe. Se plangeau de lipsa pestelui si ei ca si noi. Aveau prin plase doar caras iar daca cumva se mai ratacea cate un crap il tineau cu sfintenie pentru ei ori pentru vreo obligatie. Pestele, putinul care a mai ramas si prin acele locuri, inca nu iesise de la iernat si de aici si criza profunda. Mai spuneau oamenii aceia ca s-au inmultit rau controalele, ca mai nou li s-a mai impus o taxa si ca sunt oarecum speriati de cuantumul amenzilor care sunt de ordinul miilor de roni. Pentru cei care lucreaza cinstit, iar nenea cu care am vorbit si care era pensionar dar lucra fiindca asta era viata lui, pare un om cinstit, pentru ei controalele si amenzile sunt benefice fiindca datorita lor braconierii se vor mai potoli si astfel si viata celor cinstiti va deveni poate mai buna si mai usoara. Oamenii sunt primitori si daca va place viata acolo puteti merge sa stati cateva nopti la o bauta si la o masa pescareasca, cu siguranta veti ramane cu amintiri frumoase.

    #10135
    CatalinCatalin
    Keymaster

    Iata un pescar care si-a umplut ceaunul cu porumb, nu cu peste, nu cu cartofi…

    #10463
    CatalinCatalin
    Keymaster
    Regret de pescar
    Ai fost vreodata indragostit cu adevarat? Ai simtit fluturasii in stomac si cum iti cedeaza genunchii sub greutatea sentimentelor? Bravo, si eu! Asta simt cand ma apropii de Dunare, parca ma apropii de Dumnezeu, e Sfanta Treime a pescarilor: Chilia, Sulina si Sfantul Gheorghe.

    Si uite ca in loc sa merg la iubita mea Delta cu un buchet de flori imi infig niste “Irlandeze” de diferite dimensiuni, culori si greutati in palarie, iau niste combustibil pentru lipoveni (Stalinskaia ca suntem baieti subtiri si apreciem ce e bun), niste benzina (ca asta nu le ajunge niciodata) si hai la bac la Nufaru. Toamna venise cu o ploaie bogata noaptea trecuta si m-am oprit sa ma scarpin putin sub palarie, poate ghicesc care e Dunarea si care e drumul. Am nimerit drumul pana la urma si am ajuns nerabdator si emotionat la estacada de la Partizani unde ma astepta barca si Sandu, un pui de lipovean smecher, istet si haios de vreo 19 ani. S-a repezit la bagaje si s-a inseninat cand a auzit zgomot de sticle.
    — Aoleu, Domn’ Director, am uitat sa te rog sa iei niste benzina ca aia de la Mila are apa.
    Ai dracu, aia de la Mila e pe bani, nu are apa iar bidoanele erau dedesubt si oricum barcile lor cu 40 de caluti, majoritatea reforme, consumau de cinci ori mai mult decat un Bugatti Veyron. Ce dracu or face cu ea ca doar nu or bea-o?
    Gata, am terminat, bagajul in barca, masina in curte la nea Gicu (e mai scump ca la Intercontinental, dar face), o sticla destupata intr-un ritual solemn si uzat, o tigara pana nu pornim barca si raportul lui Sandu:
    — Nu prea trage Domn’ Director, poate dupa ploaia asta, e apa mica si e tot in sinal. Da’ vorbim cu Bundy ca el stie unde merge ( asta era taca-sau vitreg, lipovean parat si provenit dar om cu har, avea el smecheria lui ca te lasai prostit cu placere).
    — Bine, hai mola ca ne prinde pranzul!
    Si pornim cu barca spre Maliuc timp in care imi las sufletul sa dospeasca leganat de Dunare si incalzit de soarele galbejit al toamnei.
    Ce frumos am fost asteptat! Cu o ciorba de peste din aia care provoaca crampe la glandele salivare cand ii simti mirosul si malasolca, ca tot ne mirosea gura a usturoi.
    Dupa ce am gasit aer si pentru vorbit, ca abia am avut pentru respirat in timpul mesei, am purces planificarea zilei urmatoare, ca asta deja se dusese mai mult de jumatate si aveam chef sa cant putin la clonc spre seara, dupa mai multe sprituri carnoase.
    Uite asa am aflat ca ar fi niste canale, undeva mai la nord de Merheiul Mare, ca din burta Merheiului Mic o apuci la stanga pe un canal ascuns, pana in Sulimanca, si ca totul depinde de grupa sanguina sa treci peste niste plavii cu barca in spinare pret de vreo 2 ore, ca lacul este neatins de picior de om de zeci de ani, poate mai mult, ca lipovenii nu se incumeta nici iarna pe gheata findca e prea multa munca sa ajungi si pestele e greu de carat. Acolo ar fi azilul stiucilor nomenclaturiste. Sa fac asta echivaleaza cu nebunia si curajul unui batran de a-si lua o nevasta de 20 de ani. Si ce daca, toti care rad il invidiaza, lasa ca n-a murit puterea mea. Voi merge in zori!
    Am adormit cu zambetul pe buze si cu sufletul plin de speranta si nerabdare.
    –‘Neata Domn Director! E cam ceata dar se ridica Jenel (asta e soarele) si o sparge. Am dus la barca tot.
    — Vodca?
    — Da’ cum, parca il jignisem. Am luat si mancare si apa si bere, tot.
    Uite asa am pornit, aproape pe intuneric, spre aventura sezonului.
    Am gasit canalul cu pricina dupa ce am bajbait putin, Ceata ne murase binisor dar incepuse sa se ridice. Am intrat noi pe canal vreo doua sute de metri cu usurinta apoi a inceput sa se stramteze si chiar sa dispara pe anumite portiuni. Aci nu te mai ajuta motorul. Am impins la gheondir de m-a taiat la spate. Ne apropiam, spunea Sandu, de Garla Bratusca.
    –Ba, unde dracu’ e canalul?
    — Ne-am inchis in plavii, Domn Director, incepe dansul.
    Si uite cum tragem barca sus, pe plavie, si avea peste o suta de kile, dam motorul jos si il pitim in stuf, la fel si cu bagajul, bem cu sete o ultima gura de vodca si hai la tras! Incepusem sa ma indoiesc:
    — Tu sigur stii drumul?
    — Nu am mai fost aici dar mi-a explicat Bundy.
    — Hai ca m-am relaxat!
    Inapoi nu mai dau si incerc sa imi scot din cap drumul pe care trebuie sa il facem la intorcere. Sa va povestesc prea multe nu pot, sunt numai imagini si trairi trunchiate: simt funia barcii cum imi provoaca rani la umar, transpiratia imi picura in ochii aplecati, picioarele se afunda intre radacinile trestiei si nu stiam daca am depasit acea limita cand nu mai poti si faci totul mecanic independent de putere sau resurse. Nici eu nici Sandu nu mai scoteam nici un cuvant, oare vom gasi lacul fara nume. Dupa aproape doua ore s-a deschis inaintea noastra, Imi venea sa topai, era mai frumos decat am indraznit sa imi imaginez. Va dati seama, este posibil ca acest lac sa nu fi fost atins de nimeni de zeci de ani.
    Punem usor barca pe apa si incerc sa inlatur gandul ca as face un sacrilegiu. Ma ridic in picioare in prova si privesc peste intinderea de apa cu emotie. Imi tremura barbia si inima bate de parca vrea sa iasa din piept. Scrutez marginile stufoase ale lacului si imi cobor privirea pe apa, pana langa barca.
    — Sandule, ce straluceste in apa?
    — Unde?
    — Vreo doi metri metri in fata.
    Impinge usor barca spre obiectul care stralucea nefiresc. Bag mana in apa si ridic usor un ambalaj de cafea 3 in 1 Lovare Classic. Ba sa-ti tragi palme cu bocancii, asta e ness care se vinde la nemti. Eu merg pe un lac unde am crezut ca nu a ajuns nimeni de o suta de ani, trag de barca ca magaru’ constiincios si gasesc o dovada care imi spune ca aici se face turism intens, ca au fost chiar si straini ba chiar din aia nesimtiti care au simtit nevoia sa bea un nesulet si sa arunce hartia pe jos. Brusc as bea o bere si as fuma o tigara. Bere nu mai e iar tigarile sunt ude de transpitarie.
    — Hai inapoi ca imi … (si uite cum am spus un sir lung de cuvinte din toate domeniile – religie, medicina, astronomie, etc.) in el de lac. Nici macar nu am lansat o singura data. Nu mai vreau. Ma simteam ca barbatul indragostit, cinstit si tradat.
    Na, asta e, tot la ea ma intorc in fiecare an, la iubita mea Delta. Nu am de ce sa fiu gelos, e prea frumoasa sa nu o iubeasca multi.
    Dar ma gandesc si acum, daca a adus vreun vant hartia aia de ness acolo si am plecat ca un prost? Oricum, drumul ala nu il mai fac inca odata. De ce nu am lansat de cateva ori? E unul din lucrurile pe care nu le uiti niciodata.
    Hai s-auzim de bine si daca ajungeti acolo sa imi spuneti si mie ce fel de peste tine lacul!

     

    #10477
    CatalinCatalin
    Keymaster
    Eduard Acsente
    Despre Mahmudia şi Murighiol aţi auzit cu toţii şi mulţi dintre dumneavoastră aţi vizitat aceste aşezări dobrogene pitoreşti, situate pe bătrânul braţ Sfântul Gheorghe. Numele lor vechi ne sunt însă mai puţin ştiute, cu atât mai mult, poveştile lor milenare… Să începem cu Mahmudia, locul unde pot fi admirate ruinele cetăţii Salsovia, aşezare romană care a existat între secolele I – VI d.H. Ea este menţionată pentru prima dată într-o diplomă militară de pe vremea lui Nerva (96-98) bătrân senator devenit împărat şi care l-a cooptat la domnie pe Traian. Din secolul III, la Salsovia funcţionează şi un puternic castru. Militarii cantonaţi aici (în general auxiliari) nu au putut evita distrugerile ulterioare, cele provocate de goţi în secolul IV sau de kutriguri, două veacuri mai târziu. La Mahmudia nu descoperi însă doar cetatea romană, ci şi vestigii mai vechi datând din epoca elenistică (secolele IV-III î.H) iar povestea spune că şi înaintea grecilor aici exista o puternică davă a geţilor.

    Ne continuum drumul pe apele fluviului şi nu departe ajungem la Murighiol, la Halmyris sau Salmorus – Apa Sărată cum îi spunea cuceritorii romani, întrucât înainte de a se înnămoli, aici exista un Golf al Pontului Euxin. Portul Halmyris a fost trei veacuri extreme de important pentru flota romană de la Dunăre (Classis Flavia Moesica). Cetatea era şi ea una impozantă, în formă de trapez şi cu 15 turnuri de apărare şi două porţi de acces. Potrivit unei inscripţii în apropierea cetăţii se găsea şi o aşezare civilă, satul marinarilor (vicus classicorum), unde probabil se aşezaseră mulţi veterani ai flotei romane. Halmyris este de asemenea oraşul unde au fost executaţi cei mai vechi martiri creştini, Epictet şi Astion. Ca multe alte cetăţi romano-bizantine, cetatea a fost părăsită în secolul VII d.H, sub presiunea migratorilor. Poveştile şi ruinele sale au supravieţuit însă şi aşteaptă să fie descoperite…

    #10485
    NeluNelu
    Spectator

    interesant!

    este bine ca totusi exista cineva care mai da astfel de informatii!

    ar fi foarte bine daca ar fi postate undeva unde sa le citeasca si tanara generatie!

    #10568
    CatalinCatalin
    Keymaster

    Multi oameni au ajuns sa ma judece prin prisma faptului ca si eu ii judec pe ei. Totusi, vreau sa va spun ceva si anume ca toate povestile sau intamplarile pe care le scriu aici sau pe alte pagini pe care bantui, le scriu tocmai pentru a putea fi judecate de catre cei care le citesc. Culmea culmilor este ca in general tocmai autorii faptelor urate sunt cei mai mari critici ai articolelor cu pricina de unde concluzia ca pana si ei sunt oripilati de faradelegile lor.

    Si inca ceva, eu nu judec oamenii, ar fi o greseala sa creada cineva ca daca Gheorghe a fost prins braconand si noi scriem despre el inseamna ca avem ceva cu el. Judecam faptele si fenomenele si incercam sa le combatem dar fiecare are dreptul la propria opinie asa ca nu cer nimanui sa fie in asentimentul meu. 

     

    #10979
    CatalinCatalin
    Keymaster

    Iata o frumoasa poveste primita de la un pescar aventurier, poveste din Pardina, decembrie 2015

     

    Dragi prieteni,fratilor,pana la urma am plecat in zona la Pardina,nici nu stiu cum sa incep ,datorită proastei organizari bineînțeles vineri am pierdut ultimul bac,am rămas in Tulcea unde ca sa sărbătorim prostia,am făcut un sprit de sâmbătă dimineata am pierdut primul bac.
    Într-un final am trecut cu bacul si de aici a început adevarata aventură,am făcut pana la masina după Pardina,nu rezerva,nu cric,nu pompă,ce mai intr-un cuvânt fii ploii,dar cred ca exista un înger al pescarilor,datorita gazdei noastre din Pardina am rezolvat problema,dar s-a dus dracu partida noastră de pescuit.
    Sâmbătă seara,ne-am pus iar pe sprit sa sărbătorim a doua prostie in mai putin de 24 ore,care pana la finalele serii sa tăiem un purcel si sa o dam pe sorici si pomana porcului.
    Bun si acum sa revin la pescuit,duminica am plecat prin zona,peste ioc,Dunărea pământ ,Stipoc nămol,am găsit ceva canale cu apa limpede,dar stiuca deloc prezenta,foarte dificil prin zona cu un 4*4 un X5,greu făcea fata prin zona.
    In concluzie o aventura frumoasă cu multe peripetii,dar nu ne lăsăm.

    #10982
    bogdanbogdan
    Keymaster

    Merci de poveste Catalin!

    Mi-ai facut o seara frumoasa.

    #11212
    AvatarIulian
    Participant

    Dacă tot a venit iarna din punct de vedere calendaristic,  ca de zăpadă nu mai are rost sa vorbesc pentru ca lipsește cu desăvârșire și nici la gura sobei nu pot sa zic ca stau,  afara termometrul arătând aproape zece grade de îmi vine sa îmi fac bagajul și sa o iau spre Delta.  Numai calendarul  ca ma trage de mânecă înapoi spunându-mi ca este luna decembrie și ca trebuie sa ma apuc sa fac streamere ca acum bate luna martie la ușă și sigur nu o sa fiu gata cu toate.  Dar sa trecem peste asta  ca acum vin sărbătorile și cel mai bine este sa ne delectam cu povesti.  Îmi aduc aminte ca asta vara stand cu un localnic din Sulina pe nume nea Ion la pescuit de crap noaptea la campinguri  îmi povestea cum a scăpat un peste mare exact în aceeași zona în urma cu câțiva ani.  Îmi spunea ca a plecat la pescuit cu soția și cei doi băieți ai lui și cum a auzit ca la campinguri trage pestele bine sau sunt în barca și la drum.  Au ajuns la locul de pescuit dar cum veștile circula repede abia au găsit un loc mai retras de unde sa arunce și ei lansetele pentru ca zona era plina de pescari.  Au lansat undeva la vre-o 100 de metri spre intrarea în lacul Rosu.  După câteva ore de așteptare băiatul cel  mic a lu nea Ion are o trăsătură și pune mana pe lanseta sa înțepe pestele,  dar după înțepare observa ca pestele nu se oprește din drumul ci îl continua liniștit de parca nimic nu sar fi întâmplat.  El avea o lanseta de 210 cm și fir de 0,8.  Preț de câteva secunde se tot gândea dacă chiar are un peste în cârlig sau pur și simplu a agățat vre-o lemn sau altceva dar spre mirarea lui pestele a început sa mărească viteza.  Atunci a realizat ca la capătul celalalt al firului trebuie sa fie ceva mare și văzând ca ii tot trage fir a strigat la ceilalți din barca sa scoată lansetele din apa ca i se termina firul și sa plece cu barca după el.  Ne Ion și soția lui fiind oameni pe la vreo 70 de ani nu sau mișcat asa de repede și el văzând ca firul se termina  a mai strâns frână la mulineta și sa proptit cu picioarele în barca dar pestele a început sa tragă și mai tare pana a smuls barca de unde era legata și a plecat cu tot cu lansete taras  după ea.  Când sa terminat firul de pe tambur a plesnit nailonul și el căzut peste părinții lui în barca.  Vreo câteva minute au rămas blocați cu toții ca nu le venea sa creadă ce sa întâmplat mai ales ca martori la scena respectiva au fost destui, canalul fiind înțesat de pescari.  Sa apucat nea Ion sa strângă sculele pe care i le încurcase cand a smuls barca și dai viteza spre lacul Rosu pentru ca pestele plecase cu vreo 200 de metri de fir și sa gândit el ca dacă arunca cu alta lanseta în apa poate agata firul și reușește sa prindă pestele.  A tot cautat vreo câteva ore și mai în larg și in stanga și în dreapta dar nimic.  Nici în ziua de azi nu poate sa își dea seama ce peste a fost de a tras în felul ala.  Sper ca va plăcut mica mea povestioara,  eu am fugit sa fac muște.  Au mai rămas doua luni și restul zile și  vrei sa fiu pregătit când o sari Avatul.

    #11213
    bogdanbogdan
    Keymaster

    Cred ca l-a agatat pe Nautilus.

    Povestea asta nu trebuia sa fie la ” minciuni pescaresti “? E clasica.

Viewing 12 posts - 49 through 60 (of 80 total)
  • You must be logged in to reply to this topic.

Comments are closed.