Recent Replies

Recent Topics

Povesti pescaresti

Acasă Forumuri Dimineata la cafeluta Povesti pescaresti

Acest subiect conține 78 de răspunsuri are 6 voci și a fost actualizat ultima dată de Catalin Catalin acum 1 an, 10 luni.

Vizualizare 7 articole - 73 la 79 (din 79 în total)
  • Autor
    Mesaje
  • #12085
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Asa ii numeste prietenul nostru Ciff pe cei cu care merg eu la peste. In inchipuirea lui el e singurul care merita prietenia si compania mea iar toti ceilalti sunt niste prosti si niste aia care merg doar ca sa imi care bagajele. 

    Saracutul de el nu se gandeste ca e posibil sa fie exact invers…

    #12089
    Tutush
    Tutush
    Participant

    Exagerezi ca de obicei. Recunosc ca am ma barfit prieteni de-ai tai dar unii erau prosti de dadeau in gropi. Damian, Burada sau Emil, trei la leu. Tu ca mine nu mai gasesti chiar daca nu recunosti. Ciffulet pune masa, strange masa, desfa lansete, strange lansete… Nici carligele nu ti le legai. Pana mea. Mai rabufneam si eu dar pe buna dreptate.

    #12412
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Poveste trista in Delta dar cu final fericit!

    La ultima iesire de dinaintea prohibitiei din Delta am avut ghinionul sa fiu ranit int-una din durele batalii avute cu avatii. Plouase si ploua, eram plini de noroi si alergam dupa anumite pozitii din care sa ii pacalim pe avati mai usor. Desi credeam eu ca imi luasem toate masurile de precautie, ma inselasem si un bustean pe care stateam suspendat deasupra apei a cedat. La o miscare mai brusca a cedat o parte a lui de care ma sprijineam, m-am rasucit incercand sa nu cad in apa dar totusi mi-a alunecat un picior si am cazut pe mal. M-am lovit destul de bine, la spate, cap si piciorul drept. Dupa cateva secunde de panica am reusit cu Iulica sa ma adun si sa evaluez rapid pagubele. Piciorul era cel mai rau. Il puteam misca pe el si degetele dar nu mai avea putere sa ma sustina. M-am pipait si mi-am pus primul diagnostic: intindere, luxatie, entorsa sau maxim vreo fisura marunta. Am luat un calmant si am vazut ca incepuse sa se umfle intr-un ritm accelerat. Nu stiam ce avea sa urmeze fiindca nu am mai avut niciodata astfel de probleme. Am decis amandoi ca ar fi bine sa mergem pana se intuneca in sat ( Mila 23 ) la o farmacie despre care auzisem de la un localnic ca ar exista si am plecat in graba gandind sa iau un gel antiinflamator si ceva calmante.

    La Mila am acostat undeva si am ramas la barca iar Iulica a plecat dupa medicamente. De aici povestea se intrerupe un pic fiindca cel ce o stie o tine doar pentru el. Cert este ca farmacia nu exista si cineva l-a indrumat acasa la o tanti care avea acolo, in Mila, un soi de cabinet, cochet, cu dotari adunate din donatii de pe la ceva turisti nemti si cu medicamente cumparate cu bani de la localnici. Doamna a fost foarte draguta si saritoare si a venit imediat cu Iulica la barca si m-au transportat la acel dispensar care este situat imediat in vecinatatea magazinelor. M-a controlat la picior si m-a linistit spunandu-mi ca e doar o entorsa mai urata. In rest nu ma durea nimic, deocamdata, fiindca mai apoi am mai simtit eu si pe la maini, spate sau cap ceva dureri dar nimic serios. Mi-a oferit un gel ( avea pe el pretul de 15 lei, aviz nesimtitilor din Bucuresti care iti cer pe ceva similar peste 50 lei! ), mi-a masat zona inflamata si mi-a oferit si ceva calmante. Ne-a rugat sa ii platim doar pentru gel si pastile adica vreo 25 lei. M-a intrebat de origini si mi-a fost rusine sa ii spun ca sunt bucurestean… Ne-a lasat numarul de telefon pentru cazul in care piciorul nu ar fi evoluat spre bine si am fi avut nevoie de ajutor. Pare un gest mic dar pe care noi majoritatea oamenilor nu mai stim sa il facem.

    Ma gandesc sa ajut cu ceva in privinta asta dar deocamdata nu gasesc resursele. Poate cineva din domeniu ar putea lua legatura cu doamna asta, asistenta, infirmiera, doctor,nici nu stiu ce este.

    Comunitatea din Mila are nevoie de ajutor medical, si turistii au nevoie si nu ar fi un efort prea mare pentru cei care au de-a face cu acest domeniu.

    Probabil Iulica ne va da mai multe detalii despre doamna de la cabinet.

    Povestea a avut totusi un final fericit, am topait intr-un picior, agatat de gatul partenerului care a preluat si toate sarcinile mele pentru restul zilelor de expeditie, am strans tare din dinti, am pescuit, si am continuat calatoria dar am tras si ceva invataminte.

    De acum voi fi mult mai atent, atat pentru integritatea mea dar si pentru binele colegilor.

    Si voi sa faceti la fel!

    #12418

    Iulian
    Participant

    Cabinetul respectiv exista datorita doamnei asistente Vali care si-a dedicat viata sa ajute oamenii cand au probleme in acea zona. Am apucat sa discutam pe drum cate lucruri. Se pare ca la Mila 23 nu statul nu sa implicat deloc in deschiderea unui dispensar sau a tine un doctor in zona. In caz de urgenta salvarea vin intr-o ora. Asta inseamna ca la o urgenta grava sansele de supravieturi sunt minime. Doamna asistenta mia spus ca mai multi cetateni din zona aduna bani la ea si cu ei isi face un stoc de medicamente cand merge la oras. Alte persoane din tara au donat cate ceva ca sa doteze acel cabinet cu minimul necesar in cazul unei interventii de prim ajutor. Din punctul meu de vedere ceea ce face este un lucru foarte bun si extrem de important si cel mai important este ca nu il face in scopul castigului. Am gasit medicamente mai ieftine decat in Bucuresti sau Buzau. Daca cineva poate sa doneze ceva am sa las nr de telefon la care poate fi contactata doamna asistenta Vali.
    0752100703

    #12614
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Umblam cu barca prin Delta intr-o perioada in care pescuitul era in prohibitie. Pentru cei care cunosc si iubesc Delta stiu ca aprilie si mai sunt luni de varf pentru bucuria ochilor si sufletului. In ultima zi ne intorceam pe bratul Sfantu Gheorghe dinspre Ivancea catre Baltenii de Sus. Pe drum am profitat de exceptia pescuitului la scrumbie si din loc in loc am mai oprit ca sa aruncam o taparina. La Murighiol, putin mai in aval de canalul debarcader, pe malul drept, este acostata o nava-ponton a politiei de frontiera. De cand am vazut-o m-am gandit ca oamenii or sa fie curiosi ce facem asa ca in raza lor vizuala am evitat sa pescuim fiindca nu aveam chef de ei sa le dau explicatii. Asa ca imediat ce am ajuns in dreptul buclei de la Uzlina am inceput sa mai aruncam taparinele in apa. Eram sigur ca vom fi monitorizati discret si chiar am hotarat sa nu mai pescuim pana la Balteni dar stiti cum este, boala e boala. Pana in Mahmudia vad un anafor frumos si oprim repede si ma apuc de aruncat dar nu apuc sa dau bine si mi se agata taparina. Curentii puternici, motorul micut, incepem agitatia: ia tu lanseta, slabeste firul, da-i/trage… Nici asta nu a durat prea mult, 1-2 minute, minute de concentrare si efort maxim. Cand sa zic sa o rupem si sa plecam mai departe il aud pe coleg ca vine o barca si ca e politia… Instantaneu au ajuns langa noi, s-au legat de noi si pe ei! Adica pe noi. Conducea un tinerel simpatic si zambitor iar in spate era unul acru, 55 ani, umflat si cu aere de ofiter comunist prost educat. “Ce faceti aici?” Zic, buna ziua, pescuim la scrumbie. “Faci misto de mine ba?” Domnule, repet, suntem pescari sportivi si pescuim la scrumbie cu taparine, uite taparina in apa agatata. Era rosu de spume. A inceput sa intrebe unde e pestele si a trebuit sa scoatem totul de prin bagaje fiindca erau toate in saci de plastic pentru a le proteja de ploaie. I-am spus ca nu am prins nimic si ca oricum nu retineam. Cred ca a inceput apoi sa realizeze ce i-am spus si ne-a cerut actele, toate permisele. Cel tanar radea… In final a vazut ca totul e ok, i-a zis tanarului sa plece, ne-au dat drumul la barca in mijlocul curentului si au plecat. Am ramas ca prostii in deriva, va dati seama ca un motor nesimtit nu pleaca la prima sfoara cand ai nevoie, iar ei au mai facut si ditamai valurile. Ma gandeam, oare intr-o tara civilizata o salupa a politiei te punea intai pe linia de plutire sau iti rasturna barca? Si chestia aia cu faci misto de mine ba, ma iei de prost, o face parte din protocoalele politiei, or fi intrebari standard? Totusi, nu stiu ce au crezut ei, cu cine ne-au confundat dar noi am dovedit ca eram niste turisti linistiti care ne bucuram de natura si atat. Nu cred ca meritam sa fim tratati precum niste infractori.

    Nu va mai spun ca, ( si asta am anticipat-o ) aproape de Balteni am fost interceptati de o alta barca MAI…

    #13108

    Iulian
    Participant

    Cainele si dinamita. O intamplare haioasa si aproape mortala patita de 3 americani care au vrut sa pescuiasca iarna la copca. Cei trei merg pe lac cu masina si unul din ei vine cu o idee, de ce sa se chinuie sa sparga ghiata manual cand poate sa arunce o dinamita si sa o sparga instant. Asa ca nu sta pe ganduri , da foc la fitil si o arunca departe pe lac. Din spate catelusul lui tasneste entuziasmat dupa dinamita crezand ca este batul cu care se juca stapanul lui. Cainele ia dinamita in gura si o ia la fuga dupa cei trei pescari dand fericit din codita. Cei trei pescari o iau la fuga in directia opusa care pe unde apuca incercand sa nu ii prinda cainele din urma. Din fericire au scapat cu viata dar catelul nu a avut nici o sansa, dinamita explodand in gura lui. In plus catelusul ajungand destul de aproape de masina in momentul exploziei ghiata a crapat si masina sa scufundat in lac, iar ca prostia sa mearga si mai departe propietarul a mers la firma de asigurari sa il despagubeasca pentru masina, dar cand au analizat cazul nu numai ca nu i-au dat nici un cent despagubire dar a fost tras si la raspundere pentru folosirea ilegala a dinamitei.

    #13110
    Catalin
    Catalin
    Keymaster

    Despre pescuitul la copca numai vorbe bune… Ar fi o discutie prea lunga despre moralitatea acestui tip de pescuit, daca e bine sau nu sa lasam vietuitoarele sa treaca iarna in liniste, sa hiberneze, sau sa le casapim.

Vizualizare 7 articole - 73 la 79 (din 79 în total)

Trebuie să fii autentificat pentru a răspunde la acest subiect.

Comments are closed.