Recent Replies

Recent Topics

Frustrari

Cormoranul inamicul Romaniei

http://www.anpa.ro/cormoranul-inamicul-nr-1-al-producatorilor-din-acvacultura-romaneasca/

Deschizi pagina ANPA sa afli daca s-a publicat ordinul de prohibitie, daca s-au gasit rezolvari la probleme arzatoare cum am fi braconajul, popularile, revizuirea contractelor cu asociatiile care nu fac nimic bun pentru pescari, studii, ecologizari… si cand colo gasesti acest articol in care o institutie a statului aduce un mic omagiu ministrului care o patroneaza. Mi se pare penibil si de prost gust sa confunzi o institutie de sine statatoare cu persoana unui individ numit politic intr-o functie, fara teste de competenta si care azi e si maine poate nu mai e acolo. Suparat cred eu domnul director ca lumea nu a inteles si nu a apreciat discursul european al ministrului, discurs care mie personal mi s-a parut a fi scris mai degraba de catre unul dintre pacientii spitalului Obregia din capitala.

Cormoranul mananca peste, mult peste, asta o stim, e de cand lumea si pamantul. Ca acum ar fi foarte multi cormorani si foarte putin peste doar o banuim. Din cate stiu eu nu avem date oficiale despre numarul cormoranilor si nici atat vreun studiu exact despre impactul lor asupra populatiei de pesti din apele noastre. Noi pescarii banuim, intuim ca apele au din ce in ce mai putini pesti dar cam atat. Noi nu suntem institut de cercetare.

Cum vad eu aceasta problema? In primul rand ma enerveaza ca cineva sau ceva concureaza cu mine la prinderea pestilor si in final chiar la disparitia lor din apele Romaniei dar acel cineva se numeste in ordine Statul Roman, ANPA, Asociatiile de pescari neperformante, braconierii, pescarii recreativi si comerciali si cormoranii. Statul Roman are in opinia mea cea mai mare vina. Totusi el prin reprezentantii lui de varf ne sugereaza ca sunt prea multi cormorani si ca trebuie sa mai starpeasca din ei, sa le mai reduca numarul cumva. Nu cu pusca, e prea barbar si cu impact emotional la populatie, mai stricam niste cuiburi, mai schimbam ouale cu unele artificiale, mai cu blandete. Mi-e si frica sa ma gandesc ce costuri ar fi pentru un ou artificial sau daramarea unui cuib dar asta e deja alta problema.

Deci nu studiem de ce sunt multi cormorani daca sunt, de ce sunt putini pesti daca asa sunt, stim ca sunt multi si hotaram sa ii starpim. Bun dar daca nu aflam cauzele care ne-au adus aici inseamna ca peste  un an sau doi iarasi va fi asa si iarasi vom umbla la oua si cuiburi si tot asa. Omoram cormoranii, sacalii, mistretii, porcii domestici, pasarile aviare, ursii, doar pentru ca suntem inconstienti cu natura si pentru ca nu suntem capabili sa gasim solutiile corecte. Cei platiti sa o faca adica, ei care iau aceste decizii, criminale, pentru ca nu au timpul sau cheful sau pregatirea necesara pentru a gasi solutii in armonie cu natura.

Frustrari

Pericolul care pandeste dupa colt

O alta intamplare trista din frumoasa noastra Delta petrecuta in iunie 2018. Navigam cu barcuta mea cu 4 caluti pe bratul Sfantu Gheorghe din directia Balteni spre Sfantu si aveam ca punct de oprire si iesirea canalului Erenciuc in bratul Dunarii. M-am apropiat deci de locul cu pricina si dupa ce am studiat un pic curentii apei si ai vantului am hotarat sa ma leg de vegetatia din malul stang al canalului.
Am oprit motorul si am legat barca acolo cand am auzit o dihanie de motor al unei salupe care venea de pe canal. Am tot sperat sa reduca la iesirea din canal fiindca vizibilitatea e destul de scazuta acolo, dar degeaba. Salupa a iesit in viteza iar in clipa in care conducatorul ei m-a vazut a redus brusc. Logic ca a creat un val mare care mi-a bagat in barca vreo cateva galeti cu apa buna. Eram pregatit deja sa o scot si ma uitam la ei injurand incet dar suficient cat sa mi se citeasca pe buze. Surpriza, era o salupa a Autoritatii Navale Romane cu cativa oameni la bord, 5-6. Au dat sa plece in tacere dar probabil ca si-au dat seama cine sunt ei si s-au intors. S-au apropiat de mine si conducatorul ambarcatiunii mi-a spus pe un ton politicos ca daca am sa mai stau acolo, dupa acel colt, ascuns, o sa tot am parte de asemenea momente. Banuiesc ca defapt intorsese sa vada daca avem vestele pe noi sau sa ne verifice ceva acte dar aveam si veste si motor si barca ce nu necesitau permis. Am vrut sa tac dar mi-a fost imposibil. I-am raspuns ca nu asa se conduce pe canalul Erenciuc si ca ar trebui sa stie care e viteza cu care se circula pe acolo. M-am oferit sa le dau lista cu aceste viteze maxime dar au lasat toti capetele in jos si au plecat. Nu e prima data cand ma confrunt cu astfel de situatii si atitudini. Deci in mintea unora daca ai un motor mic sau deloc, caiac/canoe trebuie sa te teleportezi cumva din calea lor. Eu cand am auzit motorul si i-am apreciat viteza logic ca am cautat sa ma dau intr-o parte din calea lui dar unde si cat de repede poti fugi cu 4 cai sau cu un caiac de un nebun care merge pe un canal precum Erenciucul cu 30-40 la ora? Nu a fost singurul incident al partidei, la doua zile distanta un alt nebun gonea tot asa cu vreo 40 la ora pe canalul scurtatura ce da din Sontea inspre Olguta. Eram acolo doua barci si nebunul a slalomat printre noi si aproape sa rastoarne barca de langa mine care era cu 2 turisti si un copil si pescuiau la biban. Trist! Mai trist mi s-a parut ca o salupa inscriptionata, a unei institutii care are indatoriri in privinta modului in care se navigheaza si a sigurantei navigatiei sa te puna defapt in pericol. As fi fost multumit daca atunci cand s-au intors si-ar fi cerut scuze de deranj si s-ar fi oferit sa ma ajute. Si asa nu am vrut sa le fac un rau postandu-le poza in care sa li se vada fetisoarele si numarul de inmatriculare. Sper doar sa fi invatat si ei ceva din patania asta si sa incerce sa fie un exemplu de “asa da” si nu unul de “asa nu” mai ales atunci cand porti uniforma unei institutii ce se vrea respectata.

PS. Domnilor conducatori de orice fel de vehicule, atunci cand iesiti de pe o cale secundara intr-una principala si mai ales cand nu aveti vizibilitate incercati sa reduceti viteza pana la limita evitarii oricarui pericol, e o lege scrisa dar si una de bun simt si care tine de siguranta noastra a tuturor

Frustrari

Poveste cu oameni rai si needucati

Umblam cu barca prin Delta intr-o perioada in care pescuitul era in prohibitie. Pentru cei care cunosc si iubesc Delta stiu ca aprilie si mai sunt luni de varf pentru bucuria ochilor si sufletului. In ultima zi ne intorceam pe bratul Sfantu Gheorghe dinspre Ivancea catre Baltenii de Sus. Pe drum am profitat de exceptia pescuitului la scrumbie si din loc in loc am mai oprit ca sa aruncam o taparina. La Murighiol, putin mai in aval de canalul debarcader, pe malul drept, este acostata o nava-ponton a politiei de frontiera. De cand am vazut-o m-am gandit ca oamenii or sa fie curiosi ce facem asa ca in raza lor vizuala am evitat sa pescuim fiindca nu aveam chef de ei sa le dau explicatii. Asa ca imediat ce am ajuns in dreptul buclei de la Uzlina am inceput sa mai aruncam taparinele in apa. Eram sigur ca vom fi monitorizati discret si chiar am hotarat sa nu mai pescuim pana la Balteni dar stiti cum este, boala e boala. Pana in Mahmudia vad un anafor frumos si oprim repede si ma apuc de aruncat dar nu apuc sa dau bine si mi se agata taparina. Curentii puternici, motorul micut, incepem agitatia: ia tu lanseta, slabeste firul, da-i/trage… Nici asta nu a durat prea mult, 1-2 minute, minute de concentrare si efort maxim. Cand sa zic sa o rupem si sa plecam mai departe il aud pe coleg ca vine o barca si ca e politia… Instantaneu au ajuns langa noi, s-au legat de noi si pe ei! Adica pe noi. Conducea un tinerel simpatic si zambitor iar in spate era unul acru, 55 ani, umflat si cu aere de ofiter comunist prost educat. “Ce faceti aici?” Zic, buna ziua, pescuim la scrumbie. “Faci misto de mine ba?” Domnule, repet, suntem pescari sportivi si pescuim la scrumbie cu taparine, uite taparina in apa agatata. Era rosu de spume. A inceput sa intrebe unde e pestele si a trebuit sa scoatem totul de prin bagaje fiindca erau toate in saci de plastic pentru a le proteja de ploaie. I-am spus ca nu am prins nimic si ca oricum nu retineam. Cred ca a inceput apoi sa realizeze ce i-am spus si ne-a cerut actele, toate permisele. Cel tanar radea… In final a vazut ca totul e ok, i-a zis tanarului sa plece, ne-au dat drumul la barca in mijlocul curentului si au plecat. Am ramas ca prostii in deriva, va dati seama ca un motor nesimtit nu pleaca la prima sfoara cand ai nevoie, iar ei au mai facut si ditamai valurile. Ma gandeam, oare intr-o tara civilizata o salupa a politiei te punea intai pe linia de plutire sau iti rasturna barca? Si chestia aia cu faci misto de mine ba, ma iei de prost, o face parte din protocoalele politiei, or fi intrebari standard? Totusi, nu stiu ce au crezut ei, cu cine ne-au confundat dar noi am dovedit ca eram niste turisti linistiti care ne bucuram de natura si atat. Nu cred ca meritam sa fim tratati precum niste infractori.

Nu va mai spun ca, ( si asta am anticipat-o ) aproape de Balteni am fost interceptati de o alta barca MAI…